Parizer de casa cu pui
Ingrediente
- 300 gr piept de pui
- 700 gr pulpa de pui fara os si piele
- sare si piper dupa gust
- 1 lingurita boia dulce
- 2-3 catei de usutroi pisati
Mod de preparare
- Spalati bucatile de carne, scurgeti-le bine de apa, indepartati pielea, oasele si zgarciurile.
- Taiati in bucati carnea si dati-o prin masina de tocat sau prin robotul de bucatarie, pentru a forma o pasta de carne.
- Condimentati carnea tocata cu usturoi si ingredientele de mai sus, dupa gust.
- Amestecati bine cu mana.
- Pe blatul de lucru puneti folie alimentara.
- Asezati carnea pe folie si rulati-o pentru a-i da o forma cilindrica.
- Faceti un nod la capete sau legati-le bine cu ata.
- Puneti apa intr-o oala si dati-o la fiert.
- Cand apa a inceput sa fiarba, scufundati parizerul in oala. Apa trebuie sa acopere parizerul.
- Acoperiti oala cu un capac si lasati la fiert 40-45 de minute.
- Scoateti parizerul din apa si lasati-l la racit.
- Cand acesta s-a racit, se poate felia si servi. Se pastreaza la frigider pana la o saptamana.
- Pofta buna!
Parizer de casa cu pui un mezel foarte simplu, mult mai bun decat cel din comert. Ingredientele sunt simple si le aveti deja in bucatarie. Reteta pe care v-am prezentat-o astazi este cea mai simpla si rapida. Exista multe retete pe internet, cu ou, lapte, masline etc., incercati-o pe cea care va place. Indiferent de reteta pe care o veti prepara, cu siguranta va fi mult mai sanatoasa decat cea din comert.
Sfaturi
- Daca folia alimetara este prea subtire, puneti mai multe straturi atunci cand rulati parizerul.
- Puteti adauga in pasta de parizer si masline verzi, feliate, fistic, bucati de cascaval etc.
- Daca pasta de parizer este prea uscata, puteti adauga apa rece, suc de sfecla sau putin ulei.
- Daca folositi carne de pasare de curte, timpul de fierbere va fi mai mare.
- Ideal este ca dupa racire parizerul sa stea minim o ora la frigider, inainte de feliere.
- Consumati parizerul in maxim o saptama. Acesta nu are conservanti adaugati.
- Dupa aceeasi reteta puteti face si parizer de porc, vita, curcan sau amestec.
Istoria parizerului
Originile parizerului se regăsesc în perioada antică pe teritoriul cu nume diverse Felsina (perioada etruscă) sau Bononia (în perioada romană) – astăzi cunoscut sub numele de Bologna – pe când aşezările bogate în păduri de stejar ofereau cea mai gustoasă ghindă porcilor locali, atât celor sălbatici, cât şi celor domestici.
Este cert, totuşi, că aprecierea şi producţia acestor cârnaţi mari, uscaţi la cald şi măcinaţi fin, s-a extins dincolo de limitele restrânse din Bologna şi zona Po Valley. În Toscana, între 1350 şi 1355, Giovanni Boccaccio menţionează „mortadello”, în paginile finale ale Decameronului, iar Viconţii din Milano, în secolul al 15-lea, ofereau oraşului Bologna, un bou gras în fiecare an, în schimbul mortadellei parfumate.
Începând cu secolul a XIX-lea, mortadella devine din ce în ce mai populară, atât pe piaţa italiană, cât şi pe pieţele străine. Acest lucru s-a datorat, parţial, introducerii primelor companii industriale de prelucrare a cărnii de porc care au adoptat şi consolidat reţeta şi tradiţia acestui cârnat.
În diferite ţări din Europa Centrală şi de Est, foarte multe tipuri de cârnaţi se fabrică din carne foarte fin măcinată, de obicei, din păsări de curte, carne de porc sau de vită. Aceştia se deosebesc de mortadella prin condimentaţia predominantă cu usturoi şi prin faptul că nu conţin acele bucăţi de grăsime. De asemenea, sunt cunoscuţi sub denumirea comună Pariser sau Parizer (sau cârnat parizian).
Etimologia denumirii
Etimologia denumirii utilizate şi astăzi, la noi, nu este cunoscută. Se presupune că provine de la o traducere în limba germană a unor mezeluri franceze sau cârnaţi Lyonese. O altă ipoteză ar fi traducerea germană într-o versiune locală a denumirii austriece Extrawurst. Pariser Wurst, uneori prescurtat simplu Pariser reprezintă o variantă a austriacului Extrawurst, cârnatul parizian deosebindu-se de cel austriac prin faptul că este fabricat din carne mai slabă şi cu mai puţină grăsime.
Până la urmă ajungem la concluzia că, de fapt, parizerul nu are nicio legătură cu Parisul (deşi i se spune cârnat parizian). Ba mai mult, putem face legătura şi cu Piaţa Pariser (Pariser Platz) din Berlin, nu pentru a demonstra legătura cu originea denumirii renumitului cârnat, ci pentru a vedea că în limbajul germanic, întâlnim denumirea de „pariser”.
Daca v-a placut reteta de astazi, parizer de casa cu pui, aboneaza-te la Newsletter-ul nostru. Astfel nu vei rata nicio noutate culinara. De asemenea, ne poti urmari si pe Facebook , Instagram sau YouTube.